Te gandesti ca poti ajunge sa cunosti o persoana,totusi nu o cunosti.Anii trec,dar tie nu-ti pasa nimic altceva decat compania ei.Cand o dai in bara,faci mereu primul pas pentru impacare,tragi cu dintii de ceva ce numesti "prietenie".Cateva luni mai tarziu,stai singur in casa,langa geam , si asculti rasetele altora.Te gandesti ca odata erai si tu acolo si radeai cu acele persoane.Acum te zbati sa prinzi un loc in caruselul vietii.Te inchizi in tine,ajunge sa nu-ti mai pese de anumite lucruri.Incerci sa te refugiezi catre ceva .Te inchizi intr-o noua lume,care nu e reala,si tu o stii bine,dar nu poti sa scapi de ea si acum ...nu mai vrei,pentru ca nu mai ai pentru ce sa lupti acolo jos.
Suspini si privesti drept inainte.Iti spui ca o sa treaca si asta,dar te minti singur de luni de zile.E ciudat cum te-ai putut insela,cand ai crezut ca alesesei bine.Cand ai crezut ca ...ai ceva,sau pe cineva.Brusc,nu mai ai nimic.E gol acolo,si nimanui nu pare sa-i pese de asta!Oricat ai incerca,nu mai poti face nimic.Doar sufoci cu prezenta ta pe oriunde mergi,si cand esti acolo,cu ei...esti inexistent.Si nimeni nu stie cat doare sa te alimentezi cu sperante false.
Speranta moare ultima , nu?
Insa cand ti se taie aripile de la radacina , incepi sa crezi ca totul a fost o minciuna.
Poate ai dreptate.
Esti singur!Nu ai pe nimeni,trezeste-te!
Te-ai trezit,dar vrei sa adormi la loc!
REalitatea doare,si nepasarea dealtfel!
O sa te obisnuiesti sa fii singur ,nu?
Pana o sa gasesti alta persoana in fata careia sa-ti dezvelesti ce ai mai de pret si peste ceva timp sa te injunghie si ea,pentru ca ai gresit,si pentru ca ai crezut ca o prietenie ca a voastra era indestructibila.
Ai gresit,ti-ai cerut iertare,ai implorat,poate inca implori,dar implori in tacere pentru ca nimeni nu te mai asculta!
Ai incercat sa schimbi ceva,dar cel pentru care ai incercat sa faci asta,nu vede,nu a vazut,pentru ca a vrut mai mult si nu ai putut sa-i dai.
Poate ca maine o sa fie mai bine ...insa stii ca o sa fie la fel ca azi!
